Bună dimineaţa, copilărie…Îmi aduc aminte de tine… De genunchii tăi zdreliţi, de zâmbetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea ta care te purta către cele mai nebănuite cotloane ale podului bunicilor.
Bună dimineaţa, copilărie…Nu te-am uitat. Cum n-am uitat nici gustul cireşelor furate din curţile vecinilor, nici mirosul florilor de câmp din coroniţele pe care le împleteai cu meticulozitate, cât era ziua de lungă.
Buna dimineata, copilarie…Bună dimineaţa, doamna educatoare.
Azi am fost în spatele cortinei şi am retrăit momente din viaţa de grădinar, mi-am amintit de Scufiţa Roşie, de vocea blândă a doamnei educatoare, îndrumare şi control s-au transformat în amintiri de neînlocuit.
ar trebui sa ne amintim ,toti, mai des de acea perioada...poate am reusi s-o luam de la capat mai...curati..mai frumosi...mai aproape..unii de altii...
RăspundețiȘtergere