În clasa-aceasta,cu adânci foşniri
E-o bancă încărcată cu-amintiri
Mă-ntorc cu gândul către vechiu-i rost
Să întâlnesc copilul care-am fost.
El stă în bancă, mic, ascultător
Şi soarele îl mângâie pe păr.
În ochi e-un zâmbet care-ar da în plâns
Şi mâna ţine tocul tot mai strâns.
Aş vrea să mă apropii, să-l ajut,
Dar n-o mai pot lua de la-nceput
Aş vrea să stăm alături amândoi,
Dar timpul şade-acuma între noi.
În clasa cu năzbâtii şi copii
Şi zvon îndepărtat de jucării,
Mereu stăpână peste bancă fie
Nestăvilita mea copilărie!
E-o bancă încărcată cu-amintiri
Mă-ntorc cu gândul către vechiu-i rost
Să întâlnesc copilul care-am fost.
El stă în bancă, mic, ascultător
Şi soarele îl mângâie pe păr.
În ochi e-un zâmbet care-ar da în plâns
Şi mâna ţine tocul tot mai strâns.
Aş vrea să mă apropii, să-l ajut,
Dar n-o mai pot lua de la-nceput
Aş vrea să stăm alături amândoi,
Dar timpul şade-acuma între noi.
În clasa cu năzbâtii şi copii
Şi zvon îndepărtat de jucării,
Mereu stăpână peste bancă fie
Nestăvilita mea copilărie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu